Astronomii au studiat o exoplanetă foarte CIUDATA, LTT 9779b

 

LTT 9779b a fost descoperită recent, aflându-se la doar 260 ani-lumină.
Descoperirea exoplanetei LTT 9779b a fost anunțată pentru prima dată în urmă cu o lună. La doar 260 de ani lumină distanță, planeta a fost imediat identificată drept un candidat excelent pentru studiul ulterior al atmosferei sale neobișnuite, dar se pare că oamenii de știință au început deja să colecteze informații prețioase despre aceasta.
LTT 9779b este puțin mai mare decât Neptun, orbitând o stea asemănătoare Soarelui, detalii care ar face ca această planetă să nu iasă în evidență. Dar două aspecte despre această planetă sunt cu adevărat ciudate, este atât de aproape de steaua ei, încât o orbitează o dată la 19 ore; și, în ciuda căldurii arzătoare la care trebuie să fie supusă în acea proximitate, LTT 9779b are încă o atmosferă substanțială.
Observațiile cu infraroșu colectate de telescopul spațial Spitzer, acum retras din activitate, au inclus steaua gazdă a planetei, iar astronomii au analizat acum aceste date, publicându-și rezultatele în câteva studii.

 

Profilul termic al planetei LTT 9779b

Un astfel de studiu,realizat de către o echipă condusă de astronomul Ian Crossfield de la Universitatea din Kansas a descris profilul de temperatură al LTT 9779b. „Pentru prima dată, am măsurat lumina care vine de pe această planetă care nu ar trebui să existe”, a spus dr. Crossfield.
„Această planetă este atât de intens iradiată de steaua ei încât temperatura sa este de peste 1.650 grade Celsius, iar atmosfera sa s-ar fi putut evapora în întregime. Cu toate acestea, observațiile realizate cu datele oferite de telescopul Spitzer ne arată atmosfera prin lumina infraroșie pe care o emite planeta”
Crossfield și echipa sa au studiat curba de fază a exoplanetei în lumină infraroșie. Deoarece energia termică este emisă ca radiație infraroșie, lumina din această lungime de undă ne poate indica temperatura obiectelor cosmice la mulți ani-lumină distanță.
Sistemul este orientat în așa fel încât planeta poate să treacă între noi și stea, oferindu-ne o imagine panoramică clară atât ale părților lumina și întunecate ale acesteia. Astfel, pentru a calcula temperatura exoplanetei, astronomii pot folosi variațiile din lumina venită de la steaua LTT 9779.

 

Atmosfera planetei LTT 9779b

„Planeta este mult mai răcoroasă decât ne-am așteptat, ceea ce sugerează că reflectă o mare parte din lumina stelei care o lovește, probabil din cauza norilor care apar în timpul zilei”
„De asemenea, planeta nu transportă prea multă căldură spre noapte, dar credem că: lumina solară este, probabil, absorbită în atmosferă superioară, de unde energia este radiată rapid înapoi în spațiu”.
Pentru a testa în continuare atmosfera LTT 9779b, dr. Diana Dragomir și echipa acesteia s-au concentrat asupra eclipselor secundare, care au loc când planeta trece în spatele stelei. Acest lucru are ca rezultat o diminuare mai slabă a luminii sistemului decât atunci când planeta trece în fața stelei, dar această diminuare mai slabă îi poate ajuta pe cercetători să înțeleagă structura termică a atmosferei unei exoplanete.
Cercetătorii subliniază faptul că această planetă este unică și că simpla prezență a unei atmosfere în aceste condiții extreme reprezintă o curiozitate pe care o studiază folosind date strânse și de alte telescoape. Cercetătorii au combinat datele secundare ale eclipsei Spitzer cu datele de la telescopul spațial NASA, TESS. Acest lucru le-a permis să obțină un spectru de emisii din atmosfera LTT 9779b; adică lungimile de undă ale luminii absorbite și amplificate de elementele din ea. Au descoperit că unele lungimi de undă erau absorbite de molecule de monoxid de carbon, cel mai probabil.

Un loc în care să căutăm viața extraterestră?

Deși aceasta planeta se află la o distanță mică față de steaua sa primește aceeași cantitate de energie precum Pământul de la Soare, iar acest aspect i-a entuziasmat pe cercetători. Aceștia au luat în calcul posibilitatea ca pe această planetă să existe forme de viață.
Din nefericire, datele oferite de către instrumente sugerează că steaua își „bombardează” vecinii cu o cantitate foarte mare de raze X. Cercetătorii sunt de părere că pe suprafața planetei ajunge o cantitate de 400 de ori mai mare de raze X față de Pământ.
Cercetătorii încă nu au exclus posibilitatea ca viața să existe pe această planetă și speră ca viitoarele generații de instrumente să ofere o serie de informații importante despre prezența sau absența unei atmosfere care să protejeze suprafața de razele X.

Cum ar putea arăta o versiune mai bună a Pământului
De asemenea, o versiune mai bună a Pământului ar putea avea o Lună ceva mai mare sau mai apropiată de planetă, ceea ce ar ajuta la stabilizarea orbitei și la prevenirea oscilațiilor care perturbă viața.
Însă, având în vedere factorii care pot fi măsurați, cum ar fi tipul de stea și raza planetei, cercetătorii au descoperit obiecte care par să îndeplinească aceste criterii și care au fost observate cu ajutorul telescopului Kepler. Oamenii de știință au găsit 24 de obiecte Kepler de interes, obiecte care pot sau nu să fie planete. Două dintre cele 24 au fost confirmate ca fiind exoplanete, anume Kepler 1126 b și Kepler-69c. Totuși, unele dintre cele rămase ar putea fi fals pozitive, adică obiecte care nu se dovedesc a fi planete.

Pe suprafata planetelor de acest gen pot exista lacuri radioactive?

Un studiu recent indică faptul că oamenii de știință au folosit o pistă greșită atunci când au studiat o clasă de planete comparate cu Neptun din Sistemul Solar. lucrarea indică faptul că aceste planete pot avea mărimi care să ajungă chiar la 2,4 mase terestre.
Aceste planete care se aseamănă cu Neptun ar putea fi, conform acestui nou studiu, planete solide, acoperite de către o serie de oceane extrem de adânci care prezintă un conținut important de elemente radioactive.
Oamenii de știință teoretizează posibilitatea ca aceste oceane să fie supuse unor presiuni extrem de ridicată. De asemenea, atmosfera acestor planete fiind extrem de fierbinte și asta din cauza unor gaze cu efect de seră.
Un a doilea studiu sugerează faptul că ocenele în care se află o cantitate semnificativă de elemente radioactive pot fi identificate și în cazul planetelor care sunt un pic mai mari decât Terra. Aceste planete, numite și „super-Pământuri” au capacitatea de a genera atmosfere pline de gaze cu efect de seră
O mare parte din calculele lor încă trebuie testate și verificate prin mai multe observații asupra exoplanetelor. Dar dacă se menține, concluziile sugerează că diferitele planete din spațiu ar putea avea condiții mult mai similare decât credeam cu cele de pe Terra, explică cercetătorii.

Likes:
1 0
Views:
188
Article Categories:
Spatiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *